Definitivat Educatori 2024. Model de test rezolvat pentru METODICA activitatilor instructiv-educative in gradinite

In acest articol va prezentam un exemplu de subiect de metodica extras din culegerea "Teste REZOLVATE pentru reusita la examenul de definitivare in invatamantul prescolar", publicata la Rentrop & Straton.

 

Comandati acum exemplarul dvs. din lucrarea care va asigura trecerea cu brio a examenului de Definitivat!
 

SUBIECTUL al II-lea (30 de puncte) - exemplu extras din lucrare

 

1. Prezentati trei etape ale unei activitati de invatare, avand ca forma de realizare jocul didactic (domeniul experiential Stiinte, nivel de studiu: 3 − 5 ani); sugestie de continut: diferentieri ale obiectelor dupa marime (mare, mic, mijlociu), tinand cont de urmatoarele repere:

– mentionarea etapelor activitatii, trei dintre acestea putand fi captarea atentiei copiilor, reactualizarea cunostintelor si desfasurarea propriu-zisa;

– descrierea continuturilor etapelor enumerate.

 

2. Realizati un eseu argumentativ, de aproximativ 300-600 de cuvinte, avand ca tema rolul rutinelor in dezvoltarea personala a prescolarilor. Aveti in vedere aceste aspecte:

– prezentarea valentelor formative ale rutinelor, pornind de la perspectiva lor organizatorica in cadrul activitatilor de dezvoltare personala a prescolarilor;

– exprimarea unui punct de vedere argumentat despre rolul rutinelor in dezvoltarea lor personala.

Nota: Ordinea integrarii reperelor in cuprinsul eseului este la alegere. Pentru continutul eseului veti primi 10 puncte, iar pentru redactare veti primi 5 puncte (organizarea ideilor in scris – 1 punct; abilitati de analiza si de argumentare – 2 puncte; ortografie, punctuatie, asezare in pagina si lizibilitate – 1 punct; incadrare in limita de spatiu indicata – 1 punct). 

 

MODEL DE REZOLVARE SI EXPLICATII COMPLETE

 

1. Prezentati trei etape ale unei activitati de invatare, avand ca forma de realizare jocul didactic (domeniul experiential Stiinte, nivel de studiu: 3 − 5 ani); sugestie de continut: diferentieri ale obiectelor dupa marime (mare, mic, mijlociu), tinand cont de urmatoarele repere:

– mentionarea etapelor activitatii, trei dintre acestea putand fi captarea atentiei copiilor, reactualizarea cunostintelor si desfasurarea propriu-zisa;

– descrierea continuturilor etapelor enumerate.

 

Inainte sa etapizam jocul didactic, sa il definim. Acesta e o activitate instructiv-formativa imbogatita cu elemente ludice, desfasurata intr-un mediu (non)formal de educatie, in scopul atingerii obiectivele operationale. Supunem atentiei si mediul nonformal, deoarece continutul sugerat poate fi abordat si in cadrul unei vizite in localitate sau intr-o gradina botanica.

 

In continuare, prezentam cele mai importante momente ale unei activitati derulate prin joc didactic:

– elaborarea planului sub toate aspectele si organizarea lui in detaliu;

– derularea efectiva a jocului;

– evaluarea jocului si a modului in care (nu) au actionat prescolarii; aceasta etapa include si reflectia asupra a ceea ce (nu) s-a realizat conform asteptarilor.

 

Dintre toate insa, ne alegem trei etape ale sale:

– expunerea materialului concret intuitiv;

– precizarea titlului jocului si anuntarea scopului/obiectivelor;

– enumerarea regulilor jocului si explicarea lui.

 

Pentru a fi mai expliciti, le reluam tinand cont de continutul sugerat. Ne propunem sa tratam un subiect despre carte, asa cum li se infatiseaza aceasta celor mici.
 

Primul pas facut in sensul dorit este indicarea domeniului de dezvoltare potrivit in context: dezvoltarea cognitiva si cunoasterea lumii. Al doilea pas este alegerea dimensiunii corespunzatoare in acelasi context dat: cunostinte si deprinderi matematice elementare pentru rezolvarea problemelor si cunoasterea mediului apropiat. In baza lor, comportamentele pe care le va dovedi copilul constau in familiarizarea cu informatii despre anumite criterii de clasificare. Corelativ, el va dovedi ca reuseste sa identifice si sa numeasca formele obiectelor din mediul inconjurator, dar si ca stie sa redea, generic, notiunea de „numar”. In cazul nostru, prezinta interes criteriile de clasificare a cartii strict dupa marime.
 

Odata ce ne-am edificat asupra aspectelor prevazute in noul curriculum pentru educatia timpurie, avem in vedere aspectele de natura metodologica. Ne referim indeosebi la didactica jocurilor. Drept urmare, dedesubt, etalam punctele de referinta in temeiul carora se proiecteaza activitatea propusa. (Se intelege de la sine momentul organizatoric al jocului, cu tot ceea ce comporta acesta.)

Mai intai, educatoarea invita copiii sa admire cartile asezate pe rafturile din centrul denumit Biblioteca. Ei sunt rugati sa le observe indeaproape si sa adreseze intrebari despre caracteristicile lor, formulate in baza informatiilor transmise instant prin analizatori; in speta, vizual si cutanat. De-a lungul secventei, copiii se familiarizeaza cu materialul concret intuitiv, indicat cu precadere in stadiul pre - operational de dezvoltare a inteligentei umane. De mare folos pot fi elementele de joc, intre care pot prima surpriza si ghicitorile. La fel pot fi cunostintele readuse in memoria lor, insusite prin exercitii simple efectuate in jurul cuvantului „carte”. Fara doar si poate, (re)descoperirea materialului si reactualizarea cunostintelor trebuie sa fie raportate la principiul accesibilitatii, coroborat cu cel al invatarii bazate pe joc. Opiniile copiilor despre proprietatile cartilor tocmai analizate exclusiv dupa marime se pot rezuma in notiunile mare, mic si mijlociu. In perechi si frontal, potrivit criteriului dat, ei descriu cartile expuse pe rafturi si fac trimitere imediata la situatiile de viata in care au mai intalnit/folosit asemenea carti. Intrebarile care pot anima descrierile sunt, exemplificativ, unele precum acestea: Uitandu-ne bine la cartea cu ghicitori si la cea de bucate, ce diferenta vedem? Dar intre cartea de basme si cea de desen? Pe fondul discutiei, educatoarea trece spre urmatorul moment. De vreme ce li s-a dezvaluit prescolarilor tema zilei, e limpede ca trebuie spus titlul jocului. Pornind de la acesta, in termeni accesibili, sunt enumerate obiectivele, derivate din scopul activitatii curente. Pe de o parte, titlul jocului trebuie sa fie cat mai sugestiv si mai atractiv pentru copii. Ba mai mult decat atat, acesta trebuie sa fie si memorabil pentru a le fi copiilor usor sa il coreleze cu activitatea respectiva, dar si cu alte contexte educativ-formative. Pe de alta parte, avand impact, numele jocului activeaza atentia in secventa dedicata prezentarii regulilor si a sarcinilor.

Deducem astfel ca mentiunea de mai sus faciliteaza intrarea in etapa preliminara a jocului didactic. In alta ordine de idei, acum suntem in secventa in care educatoarea puncteaza regulile jocului si sarcinile copiilor. Explicatiile insotesc demonstratiile de rigoare. Suntem de parere ca transmiterea informatiilor dorite se face cu mai multa usurinta daca se pun in lumina atuurile comunicarii non- si paraverbale. De pilda, folosindu-se de acestea, educatoarea are sanse sporite de a fi inteleasa de toti copiii, indiferent de potential. Intelegand enunturile ce reprezinta regulile jocului, sarcinile care le revin treptat si ordinea in care se succed momentele educativ-formative si, in egala masura, ludice, copiii patrund continutul intr-un timp mai scurt. Pe deasupra, ei stiu cand si cum sa utilizeze materialul didactic, dar si sa dialogheze pe marginea lui. Totodata, semidirijati de educatoare, copiii propun conducatorul de joc si accepta tacit sarcinile care i revin acestuia. In aceeasi maniera de lucru, ei inteleg cum trebuie sa procedeze pentru a reusi, in special atunci cand au de trecut prin faza in care jocul devine complicat. Spre sfarsitul etapei, cu ajutorul educatoarei, desigur, copiii trec in revista trucurile care inlesnesc eforturile depuse, gandind la miza jocului.

Reprivind lucrarea, conchidem ca respectiva dimensiune de dezvoltare este tangibila printr-o activitate ca aceasta. Fiind atat de uzuala intr-o sala de grupa, cartea poate fi considerata un liant datorita caruia sunt mai lesne de gasit drumurile spre lumea matematicii si a stiintelor naturale. Pe toate le vor batatori dupa ce vor trece pragul primei clase din scoala primara. Nu doar aceste drumuri sunt de gasit, intrucat liantul invocat – cartea, in format fizic – ne introduce in atmosfera metodicii activitatilor de educare a limbajului. O privire de rutina ne arata ca termenii pusi pe tapet – mare, mic, mijlociu – au in comun, in primul rand, sunetul m. Cu acesta poate incepe un alt joc didactic, mono- sau interdisciplinar.

 

2. Realizati un eseu argumentativ, de aproximativ 300-600 de cuvinte, avand ca tema rolul rutinelor in dezvoltarea personala a prescolarilor. Aveti in vedere aceste aspecte:

– prezentarea valentelor formative ale rutinelor, pornind de la perspectiva lor organizatorica in cadrul activitatilor de dezvoltare personala a prescolarilor;

– exprimarea unui punct de vedere argumentat despre rolul rutinelor in dezvoltarea lor personala.

 

Odata cu inceperea gradinitei, copilul trece printr-o perioada de schimbare majora. El este introdus intr-un grup de persoane cu deprinderi si comportamente diferite, intr-o colectivitate, la inceput, dezorganizata. El trece printr-o perioada de adaptare, de trecere de la atmosfera familiei, un grup cu preocupari comune, la interactiunea cu o colectivitate cu totul deosebita. Membrii sai, desi fac parte din aceeasi categorie de varsta, au comportamente diferite si provin din medii diferite ‒ de multe ori, diametral opuse. Prescolarul are parte de modele sociale complexe si diverse. Tranzitia se realizeaza cu o oarecare dificultate. Educatoarei ii revine responsabilitatea de a gasi mijloacele prin care transforma micutul grup dezorganizat intr-o a doua familie, familie care poate contribui la dezvoltarea psiho-sociala a micilor membri. Reusita se poate datora faptului ca toti prescolarii au ca fond comun nevoia de afectiune, de incredere si siguranta in adultul care ii invata sa devina oameni.

Este dovedit stiintific faptul ca 60% din structurile mentale ale unui adult se formeaza in primii trei ani de viata; ne referim la celulele giale care sustin si hranesc celulele nervoase. In primii ani are loc o explozie sinaptica, sustinuta sistematic de adultii care il ingrijesc. Creierul unui copil de 6-7 ani are o imensa capacitate de a realiza mii si mii de conexiuni dendritice intre neuroni. La aceasta varsta exista de 5-7 ori mai multe conexiuni intre neuroni decat exista la adulti. De aceea, educatia timpurie este cruciala pentru dezvoltarea micului adult in devenire. In aceasta perioada se pot insusi cele mai multe obiceiuri bune. Insa stim ca omul fie creste spre bine, fie se adanceste intr-un obicei rau. Dar mai stim ca poate fi corectata conduita lui, mai ales in primii sapte ani de viata. Rutinele sunt activitatile-reper care se repeta zilnic, in acelasi moment al zilei si oarecum in acelasi fel. Ele acopera nevoile de baza ale copilului si contribuie la dezvoltarea globala a acestuia. Rutinele cuprind activitati de tipul: sosirea copilului la gradinita, intalnirea de dimineata, micul dejun, igiena personala (spalatul si toaleta), masa de pranz, somnul/perioada de relaxare de dupa-amiaza, gustarile si plecarea.

Desi par simple, rutinele sunt uneori nedorite de copii. Acasa si in cadrul gradinitei, copiii le creeaza probleme parintilor si personalului, fiindca se simt inchisi intr-un cerc al rutinei. Cu tact, ei pot fi invatati sa le accepte, caci ii disciplineaza intr-un fel anume.

Cea mai importanta functie a rutinei este ordinea. Prin rutina se creeaza o ordine in viata copilului. Aceasta se poate realiza astfel: prin stabilirea unui program fix si prin ordonarea spatiului din jur. Asa se asigura ordinea in ceea ce priveste desfasurarea activitatilor; de exemplu, stabilirea unei ore fixe pentru micul dejun, precedat de rutina necesara igienei mainilor. Toate activitatile trebuie planificate din timp, spre binele copilului. Este vital sa i se spuna ca trebuie sa respectam orele, sa nu ne jucam in timpul micului dejun sau ca nu il putem servi fara sa respectam masurile de igiena. Ordinea in spatiul de lucru il ajuta sa isi dea seama ca toate lucrurile dimprejur au un anumit loc si rol, dar si un timp al lor in care le folosim. Trebuie sa ii reamintim de multe ori care este locul unui anumit obiect si sa il puna la loc atunci cand nu il mai foloseste.

O alta functie a rutinei este previzibilul; presupune pregatirea copilului pentru activitatile care urmeaza. Trebuie sa constientizam intotdeauna copilul in privinta faptului ca, in scurt timp, va urma sa desfasoare o noua activitate. Asteptarile pe care le avem de la copii trebuie formulate intr-un sens pozitiv, nicidecum prohibitiv. Spre exemplu, sa inlocuim formulei „Nu alerga!” cu una mai atragatoare sau sa propunem un joc. Pana devine o obisnuinta, este bine sa il incurajam si chiar sa ii recunoastem efortul depus. Este esential sa anuntam apropierea rutinei pentru a determina copilul sa se pregateasca pentru aceasta.

Pentru a eficientiza procesul de cultivare a obiceiurilor bune, sa imbinam placutul cu utilul, stiind ca rutinele sunt adesea monotone. Pentru a le face mai placute, putem introduce elemente de joc. O buna practica poate fi povestea in care toti copiii sunt invizibili; ei se dau de gol daca vorbesc sau tropaie.

Fiind invizibili, ii pot spiona pe ceilalti si le pot afla secretele. Asadar, rutina este o necesitate in procesul de dezvoltare armonioasa a copilului si, implicit, in formarea adultului de maine, fiind benefica oricarei categorii de varsta. Exersand, prescolarii invata ce este rabdarea, vointa si perseverenta. Pe scurt, staruinta in bine.