Un colectiv de profesori experimentati condusi de
dna profesor dr. Oana Chelaru a alcatuit cea
mai sintetica,
cea mai practica si mai eficienta culegere destinata pregatirii unei laturi cu pondere destul de mare in examenul de limba romana:
gramatica!
...vezi aici cuprinsul lucrarii + fise de lucru pentru elevi >>
PRONUMELE
Definitie, clasificare, categorii gramaticale, cazuri si functii sintactice
Definitie: Pronumele este partea de vorbire flexibila care tine locul unui substantiv.
Clasificare
Dupa categoria persoanei, pronumele se impart in doua mari categorii:
I. Pronume cu forme personale:
1. Pronumele personal propriu-zis
2. Pronumele de politete
3. Pronumele reflexiv
4. Pronumele posesiv
5. Pronumele de intarire
II. Pronume fara forme personale:
6. Pronumele demonstrativ
7. Pronumele negativ
8. Pronumele nehotarat
9. Pronumele interogativ
10. Pronumele relativ
5.1. Pronumele personal propriu-zis
Pronumele personal are forme diferite, in functie de persoana, deoarece se refera la diferitele persoane gramaticale: persoana I – cel care vorbeste, persoana a II-a – cel cu care se vorbeste, persoana a III-a – cel despre care se vorbeste.
5.2. Pronumele de politete
Pronumele de politete exprima o atitudine de respect sau distanta fata de persoanele catre care ne
adresam (pers. a II-a) sau despre care vorbim (pers. a III-a).
Ele au forme numai pentru persoana a II-a si a III-a singular si plural:
3. Pronumele dumneavoastra se poate folosi atat pentru plural, cat si pentru singular. Cu valoare de singular, acest pronume exprima un grad mai inalt de politete sau o distanta mai mare dintre vorbitor si partenerul sau de discutie.
4. Pe langa aceste pronume de politete, mai sunt si altele: Domnia ta, Domnia voastra, Domnia sa, Maria ta, Maria voastra, Maria sa etc., care se folosesc numai in stilul solemn si ceremonios. Aceste forme apar si sub denumirea de formule reverentioase sau locutiuni pronominale de politete.
5. Ca regionalisme, provenite din dumneata, dumitale, se folosesc ca pronume de politete si urmatoarele variante: mata, matale, cu variantele diminutivale: mataluta, matalica sau taluta, talica.
Functii sintactice si cazuri ale pronumelui de politete
Nominativ
– Subiect: Dumnealui a plecat.
– Nume predicativ: Colegul meu este dumnealui.
– Atribut apozitional: Colegul meu, dumnealui, m-a ajutat mult.
Acuzativ
– Complement direct: L-am chemat pe dumnealui.
– Complement indirect: Vorbim despre dumnealui.
– Complement de agent: Ceaiul este pregatit de dumnealui.
– Complement circumstantial de mod: El citeste ca si dumneata.
– Complement circumstantial de loc: Nu stau mult la dumneata.
– Complement circumstantial de timp: Am ajuns acasa inainte de dumneavoastra.
– Complement circumstantial de scop: Am venit pentru dumneata.
– Complement circumstantial de cauza: Ma doare capul de dumnealui.
– Nume predicativ: Florile sunt pentru dumneaei.
– Atribut pronominal prepozitional: Cadoul de la dumneata mi-a placut.
Dativ
– Complement indirect: Va ofer dumneavoastra aceste flori.
– Nume predicativ: Reusita este datorita dumnealui.
– Atribut pronominal prepozitional: Reusita datorita dumnealui m-a bucurat.
– Complement circumstantial de mod: Am procedat asemenea dumitale.
– Complement circumstantial de cauza: Tremura datorita dumnealui.
Genitiv
– Atribut pronominal genitival: Invitatia dumneaei mi-a facut placere.
– Atribut pronominal prepozitional: Cartea de la ai dumitale a fost interesanta.
– Nume predicativ: Votul meu este impotriva dumitale.
– Complement indirect: Lupta impotriva dumnealor.
– Complement circumstantial de timp: Am ajuns inaintea dumneai.
– Complement circumstantial de loc: El merge inaintea dumitale, nu in urma.
– Complement circumstantial de cauza: Am pierdut din cauza dumnealor.
– Complement circumstantial de scop: Se pregateste in vederea dumnealui.
Vocativ
– Dumneata, fii atent!
5.3. Pronumele reflexiv
Pronumele reflexiv tine locul tine locul obiectului asupra caruia se exercita actiunea verbului, exprimand identitatea intre obiect si subiectul verbului.
Pronumele reflexiv marcheaza identitatea subiectului cu obiectul indirect sau cu cel direct si are
forme numai pentru cazurile dativ si acuzativ.
Pronumele reflexiv are forme proprii numai pentru pers. a III-a, nediferentiate dupa genuri si numere:
A: sine, se
D: sie, siesi, isi
Pentru pers. I si a II-a sg. si pl. se folosesc formele de dativ si acuzativ ale pronumelui personal propriu-zis. Acestea capata valoare reflexiva cand marcheaza identitatea subiectului cu obiectul direct sau indirect.
Formele pronumelui reflexiv
Forme imprumutate, pers. I si a II-a
Cazul Persoana I Persoana a II-a
Dativ imi, mine iti, ti va
Acuzativ Ma ne te va
Forme proprii, pers. a III-a
Cazul Forme accentuate Forme neaccentuate
Acuzativ Sine se, s-
Dativ sie, siesi isi, si
Observatie
Diferentierea, la persoanele I si a II-a, intre pronumele personal si cel reflexiv se face tinand cont de acordul in persoana si numar intre subiect, verb (predicat) si pronumele care apare in enunt. Daca intre acestea trei exista identitate, adica sunt de aceeasi persoana, pronumele respectiv este reflexiv; daca pronumele nu are aceeasi persoana cu subiectul si verbul, atunci el este personal.
Exemple:
Eu ma duc la scoala. – ma este pronume reflexiv, pentru ca are aceeasi persoana ca si subiectul si
verbul; gandim enuntul cu ajutorul intrebarii: pe cine duc la scoala? Eu ma duc pe mine.– aceeasi persoana face actiunea si o suporta.
Mama ma cheama la masa. – ma este pronume personal, pentru ca nu exista identitate de persoana intre subiect, verb si pronume; pe cine cheama la masa? Ea ma cheama pe mine. – o persoana face actiunea si altcineva o suporta.
Functii sintactice ale pronumelui reflexiv
Forme accentuate:
Acuzativ
– Atribut pronominal prepozitional: Discutia cu sine dura uneori ore intregi. – care?
– Complement direct: Se priveste pe sine cu multa bucurie.– pe cine?
– Complement indirect: Gandeste doar pentru sine. – pentru cine?
– Complement circumstantial de loc: Si-a tras cartea catre sine. – unde?
– Complement circumstantial de mod: Canta incet, ca pentru sine. – cum?
Dativ
– De multe ori isi spune siesi ca are dreptate. – cui?
Forme neaccentuate:
Acuzativ
– complement direct: Ma duc la scoala in fiecare zi. – pe cine?
Dativ
– complement indirect: Ea isi schimba machiajul zilnic. – cui?
– atribut pronominal: Ne ingrijim cu mult drag copiii. – cui?
Observatie
Atunci cand pronumele reflexiv este marca a diatezei reflexive, deci insoteste un verb aflat la aceasta diateza, el nu are functie sintactica. Ne dam seama de acest lucru pentru ca este imposibil sa punem intrebarea adecvata si pentru ca diateza reflexiva arata identitatea dintre subiect, predicat si persoana care suporta actiunea.
Exemple:
Ma gandesc la vacanta. – in acest caz, intrebarea si raspunsul: pe cine gandesc/pe mine ma gandesc contravin logicii, deci pronumele reflexiv nu are functie sintactica.
Nu se cuvine sa faci asa ceva. – pe cine se cuvine?/pe sine se cuvine de asemenea, contravin logicii, deci pronumele nu are functie sintactica.
5.4. Pronumele posesiv si adjectivul pronominal posesiv
Pronumele posesiv exprima ideea de posesie, inlocuind atat numele posesorului, cat si pe cel al obiectului posedat.
Pronumele posesiv
Pronumele posesiv inlocuieste numele posesorului unui obiect si arata prin formele pe care le ia persoana si numarul pronumelui, iar prin articolul posesiv care il precede, indica genul si numarul obiectului posedat. Pronumele posesiv nu are forme proprii pentru persoana a III -a plural. Pentru a indica mai multi posesori, se foloseste pronumele personal la genitiv al (a, ai, ale) lor.
Un posesor si un obiect posedat
Pers. I Pers. a II-a Pers. a III-a
NAc - masc. al meu al tau al sau
- fem. a mea a ta a sa
DG - masc. alui meu alui tau alui sau
- fem. alei mele alei tale alei sale
Un posesor si mai multe obiecte posedate
Pers. I Pers. a II-a Pers. a III-a
NAc - masc. ai mei ai tai ai sai
- fem. ale mele ale tale ale sale
DG - masc. alor mei alor tai alor sai
- fem. alor mele alor tale alor sale
Mai multi posesori si un singur obiect posedat
Pers. I Pers. a II-a Pers. a III-a
NAc - masc. al nostru al vostru -
- fem. a noastra a voastra -
DG - masc. alui nostru alui vostru -
- fem. alei noastre alei voastre -
Mai multi posesori si mai multe obiecte posedate
Pers. I Pers. a II-a Pers. a III-a
NAC - masc. ai nostri ai vostri -
- fem. ale noastre ale voastre -
DG - masc. alor nostri alor vostri -
- fem. alor noastre alor voastre -
Adjectivul pronominal posesiv
Adjectivul pronominal posesiv inlocuieste doar posesorul si determina substantivul care denumeste obiectul (obiectele) posedat. Se acorda in gen, numar si caz cu substantivul determinat. Formele sunt identice cu ale pronumelui posesiv, cu deosebirea ca articolul posesiv genitival (al, a, ai, ale) nu mai este obligatoriu – de cele mai multe ori, nu mai apare.
– Tatal meu este medic. (meu – adjectiv pronominal posesiv, determina substantivul tatal)
– Al meu tata este medic. (al meu – adjectiv pronominal posesiv, determina substantivul tata)
in general, locul adjectivului posesiv este dupa substantivul determinat, dar exista si situatii in care adjectivul posesiv sta inaintea substantivului determinat. in ambele situatii poate fi sau nu insotit de articolul posesiv (prietena ta, o prietena a ta, numeroasele tale prietene, ale tale prietene).
Adjectivul posesiv are intotdeauna functia sintactica de atribut adjectival.
Exemple:
– Ai mei parinti au plecat.
– Parintii mei au plecat.
Functii sintactice ale pronumelui posesiv
Nominativ
– Subiect: Ai nostri sunt cei mai buni.
– Nume predicativ: Raspunsul corect este al vostru.
Acuzativ
– Complement direct: I-am intalnit pe ai sai acolo.
– Complement indirect: Am plecat cu ai mei la munte.
– Complement de agent: Scrisoarea este trimisa de ai mei.
– Complement circumstantial de mod: Eu am procedat ca ai mei.
– Complement circumstantial de loc: Voi merge la ai mei.
– Complement circumstantial de timp: Am venit dupa ai mei.
– Complement circumstantial de scop: Am venit pentru ai tai.
– Complement circumstantial de cauza: Ma doare capul de ai vostri.
– Nume predicativ: Florile sunt pentru ai tai.
– Atribut pronominal prepozitional: Cadoul de la ai sai mi-a placut.
Dativ
– Complement indirect: Dau alor mei aceste flori.
– Nume predicativ: Reusita este datorita alor mei.
– Atribut pronominal prepozitional: Reusita datorita alor tai m-a bucurat.
– Complement circumstantial de mod: Am procedat asemenea alor vostri.
– Complement circumstantial de cauza: Tremura datorita alor tai.
Genitiv
– Atribut pronominal genitival: Invitatia alor tai mi-a facut placere.
– Nume predicativ: Votul meu este impotriva alor tai.
– Complement indirect: Lupta impotriva alor nostri.
– Complement circumstantial de timp: Am ajuns inaintea alor mei.
– Complement circumstantial de loc: El merge inaintea alor sai, nu in urma.
– Complement circumstantial de cauza: Am castigat din cauza alor sai.
5.5. Pronumele si adjectivul pronominal de intarire
Pronumele de intarire este partea de vorbire care insoteste un substantiv sau un pronume cu scopul de a preciza persoana despre care este vorba. Sensul acestui pronume exprima ideea de intarire.
Exemplu: insusi a venit sa ne ajute.
Forme ale pronumelui de intarire
Numar Gen Persoana I Persoana a II-a Persoana a III-a
Singular Masculin insumi insuti insusi
Feminin insami insati insasi
Plural Masculin insine insiva insisi
Feminin insene inseva insesi, insele
Forme de caz pot avea doar la feminin singular:
Persoana N.-A. G.-D.
I eu/pe mine insami mie insemi
II tu/pe tine insati tie inseti
III ei insesi
Observatie
1. La masculin singular, se foloseste forma invariabila insu-, la care se adauga ca terminatii formele neaccentuate de pronume personal:
– insu -mi (pers. I)
-ti (pers. a II-a)
-si (pers. a III-a)
2. La masculin plural, se foloseste forma invariabila insi- la care se adauga ca terminatii formele neaccentuate de pronume personal:
-insi -ne (pers. I)
-va (pers. a II-a)
-si (pers. a III-a)
3. La feminin singular, pentru N.-A., se foloseste forma de baza insa- la care se adauga ca terminatii formele neaccentuate de pronume personal, iar la G.-D. pleaca de la inse-, la care se adauga, de asemenea, ca terminatii formele neaccentuate de pronume personal:
– insa -mi (pers. I)
-ti (pers. a II-a)
-si (pers. a III-a)
– inse -mi (pers. I)
-ti (pers. a II-a)
-si (pers. a III-a)
4. La feminin plural se foloseste forma de baza inse- la toate cazurile, la care se adauga ca terminatii formele neaccentuate de pronume personal:
– inse -ne (pers. I)
-va (pers. a II-a)
-si/le (pers. a III-a)
Functii sintactice ale pronumelui de intarire
Ca pronume, poate avea toate functiile sintactice ale substantivului, avand in vedere ca functia
esentiala a acestei parti de vorbire este sa inlocuiasca substantivul. in mod obisnuit, in limba romana contemporana, pronumele de intarire apare foarte rar ca pronume, cel mai des se foloseste ca adjectiv pronominal de intarire.
Exemplu:
Subiect: insumi port raspunderea.
Adjectivul pronominal de intarire
Atunci cand pronumele de intarire sta pe langa un substantiv pe care il determina si cu care se acorda in gen, numar si caz, el devine adjectiv pronominal de intarire si are functia sintactica de atribut adjectival.
Ca orice adjectiv, adjectivul pronominal de intarire poate sta dupa cuvantul determinat sau inaintea acestuia. El insoteste un alt pronume sau un substantiv.
Exemple:
– Dificultatea problemei a fost confirmata de insusi profesorul nostru. (insusi – adjectiv pronominal
de intarire, atribut adjectival, profesorul – substantiv)
– Ioan si Vasile insisi au facut cumparaturile necesare. (insisi – adjectiv pronominal de intarire, atribut adjectival Ioan si Vasile – substantive)
– Forme: eu insumi, eu insami/ tu insuti, tu insati/el insusi, ea insasi/noi insine, noi insene/voi insiva, voi inseva/ei insisi, ele insele (insisi)
5.6. Pronumele si adjectivul pronominal demonstrativ
Pronumele demonstrativ arata departarea sau apropierea obiectului (in spatiu sau in timp) sau identitatea acestuia cu el insusi sau un alt obiect.
Clasificare
1. Dupa inteles:
a) de apropiere: acesta, aceasta, acestia, acestea, asta, asta, astia, astea
b) de departare: acela, aceea, aceia, acelea, ala, aia, aia, alea
c) de identitate: acelasi, aceeasi, aceiasi, aceleasi
d) de diferentiere care arata apropierea: astalalt, astalalta, astilalti, astelalte, celelalte, cestalalt, ceastalalta,
cestilalti, cestelalte
e) de diferentiere care arata departarea: celalalt, cealalta, ceilalti, celelalte, alalt, ailalta, ailalti, alelalte
2. Dupa alcatuire:
a) simple: acesta, acela, ala
b) compuse: cestalalt, celalalt
Observatie
Exista, de asemenea, forme populare, forme regionale si forme simplificate ale pronumelui demonstrativ, care sunt folosite in diferite situatii de comunicare.
Forme populare: asta, aia, ala, astalalt
Forme regionale: aista, ista, aistalalt
Forme simplificate: cel, cea, cei, cele
Functii sintactice si cazuri ale pronumelui demonstrativ
Nominativ
– Subiect: Acesta este fratele meu.
– Nume predicativ: Colegul meu este acesta.
Acuzativ
– Complement direct: L-am sunat pe acela.
– Complement indirect: Am discutat despre ceilalti.
– Complement de agent: Ceaiul este pregatit de aceasta.
– Complement circumstantial de mod: El a procedat ca acela.
– Complement circumstantial de loc: S-a asezat langa acela.
– Complement circumstantial de timp: Am ajuns acasa inainte de acestia.
– Complement circumstantial de scop: Am venit pentru acestea.
– Complement circumstantial de cauza: Ma doare capul de aceia.
– Nume predicativ: Cartea este pentru acesta.
– Atribut pronominal prepozitional: Cartea de la acestia este noua.
Dativ
– Complement indirect: I-am vorbit celuilalt.
– Nume predicativ: Reusita este datorita acestuia.
– Atribut pronominal prepozitional: Reusita gratie aceluia m-a bucurat.
– Complement circumstantial de mod: Am procedat asemenea acestora.
– Complement circumstantial de cauza: Tremura datorita acelora.
Genitiv
– Atribut pronominal genitival: Rezultatele celorlalti sunt mai bune.
– Atribut pronominal prepozitional: Casa din spatele acestuia este a mea.
– Nume predicativ: Stiloul era al celuilalt.
– Complement indirect: Lupta impotriva acelora.
– Complement circumstantial de timp: A ajuns inaintea celuilalt.
– Complement circumstantial de loc: El merge inaintea aceluia, nu in urma.
– Complement circumstantial de cauza: Am castigat din cauza acestora.
– Complement circumstantial de scop: Se pregateste in vederea acelora
Adjectivul pronominal demonstrativ
Atunci cand pronumele demonstrativ nu mai inlocuieste un substantiv, ci il determina si se acorda in gen, numar si caz cu acesta, devine adjectiv pronominal demonstrativ si are functia sintactica de atribut adjectival.
Exemple:
Acesta este colegul meu. – acesta este pronume demonstrativ, deoarece inlocuieste un substantiv sau un alt pronume personal (el, Mihai etc), raspunde la intrebarea cine? si este subiect ca functie sintactica.
Baiatul acesta este colegul meu. – acesta este adjectiv demonstrativ, deoarece sta pe langa un substantiv, pe care il determina si cu care se acorda in gen, numar si caz; raspunde la intrebarea care? si este atribut adjectival ca functie sintactica.
Acest baiat este colegul meu. – acest este adjectiv demonstrativ deoarece sta pe langa un substantiv, pe care il determina si cu care se acorda in gen, numar si caz; raspunde la intrebarea care? si este atribut adjectival ca functie sintactica.
Observatie
– Pot aparea confuzii intre formele de articol demonstrativ, pronume demonstrativ si adjectiv pronominal demonstrativ. Contextul este cel care face diferenta intre aceste forme.
Am altoit marul cel batran. – articol demonstrativ pentru ca leaga un atribut de substantivul pe care il determina.
Cel de acolo este colegul meu. – pronume demonstrativ pentru ca tine locul unui substantiv sau al unui pronume personal.
A urcat cu oile pe cel munte. – adjectiv demonstrativ deoarece sta pe langa un substantiv, pe care il determina si cu care se acorda in gen, numar si caz; raspunde la intrebarea care? si este atribut adjectival ca functie sintactica.
5.7. Pronumele si adjectivul pronominal negativ
Pronumele negative apar in propozitii cu verbul la forma negativa si tin locul unor substantive din propozitia afirmativa corespunzatoare.
Clasificare – dupa forma
a) simplu: nimic, nimeni
b) compus: niciunul, niciunii, niciuna, niciunele
Functii sintactice si cazuri ale pronumelui negativ
Nominativ
Subiect: Nimeni nu a raspuns.
Nume predicativ: El pare nimeni.
Acuzativ
Complement direct: Nu am cumparat nimic.
Complement indirect: Nu am discutat cu nimeni despre voi.
Complement de agent: El nu a fost ajutat de nimeni.
Complement circumstantial de mod: Tu citesti ca nimeni.
Complement circumstantial de loc: Nu s-a asezat langa nimeni.
Complement circumstantial de timp: N-a sosit dupa nimeni.
Complement circumstantial de scop: Nu am venit pentru niciunul.
Complement circumstantial de cauza: Nu ma doare capul de nimeni.
Nume predicativ: Cadoul nu este pentru niciunul dintre ei.
Atribut pronominal prepozitional: Raspunsul de la niciunul nu a ajuns la timp.
Dativ
Complement indirect: Nu am raspuns nimanui.
Complement circumstantial de mod: Am procedat asemenea nimanui.
Genitiv
Atribut pronominal genitival: Scrisoarea niciuneia n-a ajuns.
Nume predicativ: Creionul nu este al nimanui.
Complement indirect: Nu lupta impotriva nimanui.
Complement circumstantial de timp: Nu a ajuns inaintea niciunuia.
Complement circumstantial de loc: El nu merge inaintea niciunuia, ci in urma.
Complement circumstantial de cauza: Cearta dintre ei n-a fost din cauza nimanui.
Adjectivul pronominal negativ
Atunci cand pronumele negative compuse: niciunul, niciuna, niciunii, niciunele stau pe langa un substantiv pe care il determina si cu care se acorda in gen, numar si caz, ele devin adjective pronominale negative si au functia sintactica de atribut adjectival.
Formele simple de pronume negative – nimeni, nimic - nu pot deveni adjective pronominale negative.
Exemplu:
Niciun elev nu a venit.
5.8. Pronumele si adjectivul pronominal nehotarat
Pronumele nehotarat inlocuieste un substantiv fara sa dea indicatii precise cu privire la obiect.
Clasificare
Dupa structura, pronumele nehotarate sunt:
– simple: unul, altul, tot, atat, mult, putin
– compuse, din elemente de compunere: ori-, oare-, fie-, alt-, -va, vre-, cu pronumele relative ce,
cine, cat, care, rezultand formele:
– orice, oricine, oricat, oricare
– oarece, oarecine, oarecare
– orisice, orisicine, orisicat, orisicare
– oaresce, oarescine, oarescare
– fiece, fiecine, fiecare
– ceva, cineva, careva, catva
– altceva, altcineva, altcineva, altcareva
– vreunul, vreuna, vreunii, vreunele etc.
Observatii
1. Pronumele nehotarate compuse isi schimba forma dupa modelul pronumelui relativ sau nehotarat
component:
N./Ac. oricine;
G./D. oricui;
N./Ac. fiecare;
G./D. fiecaruia / fiecareia
2. Pronumele nehotarate compuse cu pronumele ce (ceva, altceva etc.) sunt invariabile, la fel ca si
pronumele ce.
Functii sintactice si cazuri ale pronumelui nehotarat
Nominativ
– Subiect: Oricine vrea sa aiba o camera frumoasa.
– Nume predicativ: Studiind, Lucian a devenit altul.
Acuzativ
– Complement direct: Ajut cu placere pe oricine.
– Complement indirect: Am vorbit cu fiecare despre decorarea casei.
– Complement de agent: Tema a fost scrisa de fiecare.
– Complement circumstantial de mod: Ion se poarta ca oricare.
– Complement circumstantial de loc: Merg de la unul la altul.
– Complement circumstantial de timp: Am ajuns acasa inainte de toti.
– Complement circumstantial de scop: Am venit pentru fiecare.
– Complement circumstantial de cauza: Ma doare capul de oricine.
– Nume predicativ: Cadoul este de la altcineva.
– Atribut pronominal prepozitional: Sfaturile de la oricare au fost bune.
Dativ
– Complement indirect: Le-am spus tuturor ca o casa placuta iti infrumuseteaza viata.
– Nume predicativ: George este asemenea oricui.
– Atribut pronominal prepozitional: Purtarea asemenea oricui nu este recomandabila.
– Complement circumstantial de mod: El munceste asemenea fiecaruia.
– Complement circumstantial de cauza: Ioana a reu?it datorita tuturor.
Genitiv
– Atribut pronominal genitival: Opiniile unora mi s-au parut interesante.
– Atribut pronominal prepozitional: Actiunea contra altcuiva nu se justifica.
– Nume predicativ: Parerile lui sunt contra altuia.
– Complement indirect: Lupta impotriva oricui.
– Complement circumstantial de timp: A ajuns inaintea tuturor.
– Complement circumstantial de loc: Au in camera doua scaune si dinaintea fiecaruia se afla un
covor.
– Complement circumstantial de cauza: Am castigat din cauza tuturor.
– Complement circumstantial de scop: Se pregateste in vederea unora.
Adjectivul pronominal nehotarat
Atunci cand pronumele nehotarat sta pe langa un substantiv pe care il determina si cu care se acorda
in gen, numar si caz, el devine adjectiv pronominal nehotarat si are functia sintactica de atribut adjectival.
Exemplu:
Toti elevii sunt in clasa.
Orice ajutor este binevenit.
Observatii
1. Sunt numai pronume nehotarate pronumele compuse de la pronumele relativ cine cu elementele
de compunere: ori-, oare-, fie-, alt-, -va, respectiv: oricine, oarecine, fiecine, altcineva, cineva.
2. Pronumele nehotarate: altul-alta, unul-una, vreunul-vreuna devin adjective pronominale nehotarate
sub forma alt-alta, un-o, vreun-vreo.
3. Pronumele si adjectivele pronominale nehotarate: orice, oricare, fiecare, fiecine, oricat, orisicat
pot fi elemente de relatie care leaga propozitia subordonata de propozitia regenta pe care o determina:
Exemple:
Cheama 1/ pe oricine vei gasi. 2/
Raman acasa 1/ oricate reprosuri as primi. 2/
5.9. Pronumele si adjectivul pronominal interogativ
Pronumele interogativ apare in propozitii interogative si tine locul substantivului asteptat ca raspuns la o intrebare.
Forme:
Care?, Cine?, Ce?, Cat?, Cati?, Cate?
Forme cazuale:
N. - Care?, Cine?, Cat?, Ce?
Ac. - Pe care?, Pe cine?, Pe cat/cata/cati/cate?
D. G. - Carui?, Carora?, Cui?, Al catelea/a cata?
Observatie
Pronumele interogativ ce? este invariabil.
Functii sintactice ale pronumelui interogativ
Nominativ
– Subiect: Cine m-a chemat?
– Nume predicativ: Ce este el?
Acuzativ
– Complement direct: Pe cine astepti?
– Complement indirect: Cu care ai vorbit?
– Complement de agent: De cine ai fost rugat?
– Complement circumstantial de mod: Precum cine ai procedat?
– Complement circumstantial de loc: La cine ai stat?
– Complement circumstantial de timp: Inainte de cine ai ajuns acasa?
– Complement circumstantial de scop: Pentru cine ai venit?
– Complement circumstantial de cauza: De ce te doare capul?
– Nume predicativ: Pentru cine este cartea?
– Atribut pronominal prepozitional: Sfaturile de la cine au fost bune?
Dativ
– Complement indirect: Cui ai spus ca trebuie sa pleci?
– Nume predicativ: Asemenea cui este George?
– Complement circumstantial de mod: Asemenea cui munceste el?
– Complement circumstantial de cauza: Datorita cui tremura el?
Genitiv
– Atribut pronominal genitival: A cui colectie e mai reusita?
– Atribut pronominal prepozitional: Actiunea contra cui nu se justifica?
– Nume predicativ: A cui este scrisoarea?
– Complement indirect: impotriva cui lupta ei?
– Complement circumstantial de timp: inaintea cui ai ajuns la petrecere?
– Complement circumstantial de loc: Dinaintea cui ai pus prajituri?
– Complement circumstantial de cauza: Din cauza cui ai intarziat?
– Complement circumstantial de scop: In vederea cui se pregateste?
Adjectivul pronominal interogativ
Atunci cand pronumele interogative: care?, ce?, cat?, cata?, cati?, cate? insotesc un substantiv pe care il determina si cu care se acorda in gen, numar si caz, devin adjective pronominale interogative si au functie sintactica de atribut adjectival.
Pronumele interogativ cine? nu poate deveni adjectiv pronominal interogativ.
Exemple:
Ce carti ti-ai cumparat?
Cate exercitii ai rezolvat?
5.10. Pronumele si adjectivul pronominal relativ
Pronumele relativ se foloseste numai in fraza si este element de relatie intre regenta si subordonata, pastrandu-si functia sintactica in propozitia subordonata. Are aceleasi forme ca si pronumele interogativ si tine locul, in propozitia subordonata, unui substantiv sau unui alt pronume (personal sau demonstrativ) din propozitia regenta.
Forme:
– simple: care, cine, ce, cat, cati, cate
– compuse: ceea ce
Observatii
Pronumele relativ are aceleasi forme cazuale ca si pronumele interogativ:
Forme cazuale:
Care – Pe care, Carui, Carora
Cine – Pe cine, Cui
Cat – Pe cat/cata/cati/cate, Al catelea/a cata
Observatie
Pronumele relativ ce este invariabil.
Functii sintactice ale pronumelui relativ
Nominativ
– Subiect: Spune-mi cine m-a chemat.
– Nume predicativ: Am aflat ce este el.
Acuzativ
– Complement direct: Nu stiu pe cine astepti.
– Complement indirect: Ma intrebam cu care ai vorbit.
– Complement de agent: Nu am stiut de cine ai fost rugat.
– Complement circumstantial de mod: Nu ma intereseaza precum cine ai procedat.
– Complement circumstantial de loc: Nu stiam la cine ai stat.
– Complement circumstantial de timp: Am intrebat inainte de cine ai ajuns acasa.
– Complement circumstantial de scop: Ma intereseaza pentru cine ai venit.
– Complement circumstantial de cauza: Nu am inteles de ce te doare capul.
– Nume predicativ: Am aflat pentru cine este cartea.
Dativ
– Complement indirect: Iata caietul caruia i-am schimbat coperta.
– Nume predicativ: Am intrebat asemenea cui este George.
Genitiv
– Atribut pronominal genitival: Acesta este romanul in paginile caruia m-am regasit.
– Nume predicativ: Nu stiu a cui este scrisoarea.
– Complement indirect: Nu ma intereseaza impotriva cui lupta ei.
– Complement circumstantial de timp: Te-am intrebat inaintea cui ai ajuns la petrecere.
– Complement circumstantial de loc: Nu conteaza dinaintea cui ai pus prajituri.
– Complement circumstantial de cauza: Am aflat din cauza cui ai intarziat.
– Complement circumstantial de scop: Toti stiau in vederea cui se pregateste.
Observatie
Pentru a stabili functia sintactica a pronumelui relativ din subordonata, se face abstractie de propozitia regenta, iar in subordonata se pune intrebarea partii de propozitie care determina pronumele relativ. Ca sa fie mai simplu, inlocuim pronumele relativ din subordonata cu un substantiv sau un alt pronume, personal sau demonstrativ si aflam, cu ajutorul intrebarilor, functia sintactica a pronumelui relativ din subordonata.
Adjectivul pronominal relativ
Atunci cand pronumele relative: care, ce, cat, cata, cati, cate insotesc un substantiv pe care il determina si cu care se acorda in gen, numar si caz, ele devin adjective pronominale relative si au functie sintactica de atribut adjectival.
Exceptie:
Pronumele relative cine, ceea ce nu pot deveni adjective pronominale relative.
Exemple:
Am vazut ce carti ti-ai cumparat.
stiu cate exercitii ai rezolvat.
Modele de TESTE PRONUME
Test 1
Cerinta: Precizeaza felurile pronumelor si ale adjectivelor pronominale din urmatoarele exemple, cazurile si functiile lor sintactice:
a) Abia ti-ai intins mana si sare ivarul de la usa!
b) Nu o vrea – a zis doar asa, spre a se-ntelege in sfarsit pe sine insusi…
c) Cine vrea sa ne-nteleaga va sti ce sa faca.
d) Ce-i cu viata noastra-ntreaga?
e) Si orice vis, eu singur l-am infrant.
f) "A lor nume trecatoare le inseamna pe raboj. Cand nu se-ascundea nimica, desi tot era ascuns…"
g) Ce sunt? Un suflet moale care nu are niciun curaj.
h) "Acest noian gandirea-mi in sama altor lese-l…"
Test 2
Cerinta: Construieste enunturi pentru urmatoarele situatii:
– pronume personal, caz Ac, forma accentuata, atribut pronominal prepozitional
– pronume reflexiv, caz Ac, forma accentuata, complement direct
– pronume posesiv, caz N, nume predicativ
– adjectiv pronominal demonstrativ de departare, caz G, atribut pronominal genitival
– pronume negativ, caz D, complement indirect
Rezolvari Teste
Test 1
a) ti – pronume reflexiv, forma neaccentuata, pers. a II-a, singular, dativ, complement indirect
b) o – pronume personal, forma neaccentuata, pers. a III-a, feminin, singular, acuzativ, complement
direct
se – pronume reflexiv, forma neaccentuata, pers. a III-a, singular, acuzativ, complement direct
pe sine – pronume reflexiv, forma accentuata, pers. a III-a, singular, acuzativ, complement direct
insusi – adjectiv pronominal de intarire, pers. a III-a, masculin, singular, acuzativ, atribut adjectival
c) cine – pronume relativ, nominativ, subiect
ne – pronume personal, forma neaccentuata, pers. I, plural, acuzativ, complement direct
ce – pronume relativ, acuzativ, complement direct
d) ce - pronume interogativ, nominativ, nume predicativ
e) orice – adjectiv pronominal nehotarat, neutru, singular, acuzativ, atribut adjectival
eu – pronume personal, forma accentuata, pers. I, singular, nominativ, subiect
l - pronume personal, forma neaccentuata, pers. a III-a, masculin, singular, acuzativ, complement direct
f) a lor – pronume personal, forma accentuata, pers. a III-a, plural, genitiv, atribut pronominal genitival
le – pronume personal, forma neaccentuata, pers. a III-a, plural, acuzativ, complement direct
se – pronume reflexiv, forma neaccentuata, pers. a III-a, singular, acuzativ, complement direct
nimica – pronume negativ, nominativ, subiect
tot – pronume nehotarat, nominativ, subiect
g) ce – pronume interogativ, nominativ, nume predicativ
care – pronume relativ, nominativ, subiect
niciun – adjectiv pronominal negativ, masculin, singular, acuzativ, atribut adjectival
h) acest – adjectiv pronominal demonstrativ de apropiere, neutru, singular, acuzativ, atribut adjectival
-mi – pronume personal, forma neaccentuata, pers. I, singular, dativ – dativul posesiv, atribut pronominal
altor – pronume nehotarat, masculin, plural, complement indirect, dativ
-l – pronume personal, forma neaccentuata, pers. a III-a, masculin, singular, acuzativ, complement
direct
Test 2
– pronume personal, caz Ac, forma accentuata, atribut pronominal prepozitional
Cadoul de la tine mi-a placut.
– pronume reflexiv, caz Ac, forma accentuata, complement direct
Se intreba mereu pe sine ce sa faca mai departe.
– pronume posesiv, caz N, nume predicativ
Caietul acela este al meu.
– adjectiv pronominal demonstrativ de departare, caz G, atribut pronominal genitival
Casele acelor oameni sunt noi.
– pronume negativ, caz D, complement indirect
Nu i-am dat niciunuia niciun raspuns.
Portalinvatamant
Actualizat in urma cu 7 minute
11Apr.2019
.JPG)
![Profilul profesorului si standardele profesionale pe etape de cariera: Gradul II si Gradul I [PDF]](https://www.portalinvatamant.ro/dbimg/articole/13018_600x315_2.jpg)
