In operele dramatice apare un conflict dramatic, care este axa in jurul careia se dezvolta actiunea, bazata pe imprejurari, pasiuni si caractere care se ciocnesc.
Trasaturi ale textului dramatic
– personajele textului dramatic comunica prin intermediul dialogului si al monologului, autorul neintervenind decat in indicatiile scenice (regizorale);
– indicatiile scenice (didascalii/indicatii regizorale/notatii ale autorului) apar intre paranteze sau in subsolul pagi ni - lor si se refera la actiunea personajelor, la gesturi, la decor, la mimica etc.;
– personajele iau cu totul locul autorului, a carui interventie indirecta se manifesta prin indicatiile de regie, care se numesc didascalii;
– operele dramatice prezinta o structura specifica: replici, scene, acte (sau tablouri);
– replicile sunt precedate de numele personajului care le rosteste;
– domina tiparul textual dialogat.
Din punctul de vedere al continutului, textul dramatic:
Are unele trasaturi similare cu textul narativ:
– prezenta personajelor;
– derularea unor evenimente (trasatura care poate fi ilustrata prin prezentarea, pe scurt, a subiectului, printr-un rezumat)
– prezenta in text a unor indici (cuvinte/structuri) care fac trimitere la spatiul si timpul in care se desfasoara evenimentele.
Are unele trasaturi particulare:
– tiparele textuale specifice sunt: dialogul, monologul si uneori aparteul (replica spusa aparte cuiva, cuvintele spuse pe scena, de un personaj, ca pentru sine); Prezenta acestor tipare textuale implica aparitia elementelor de oralitate a stilului: verbe si forme pronominale la persoana a II-a, singular si plural, constructii in cazul vocativ, verbe la modul imperativ, interjectii, puncte de suspensie, exclamatii si interogatii, placerea enumeratiei etc.;
– actiunea se dezvolta in jurul conflictului dramatic. Acesta presupune prezenta unor forte opuse. Existenta unui obstacol intre aceste forte determina, prin ciocnirea lor, nasterea unei crize sau a unui dezechilibru, care urmeaza a fi rezolvate. Efectul crizei este tensiunea interioara, numita tensiune dramatica, ce declanseaza un lant de evenimente, orientat catre o solutie. Situatia dramatica pre supune, asadar, posibilitatea unei rezolvari. Cand aceasta nu exista, dramaticul se transforma in tragic.
Explicatiile sunt extrase din lucrarea "Capcanele gramaticii si literaturii romane"
...click AICI pentru detalii si Formularul de comanda<<
Din punctul de vedere al formei, se remarca urmatoarele trasaturi particulare ale textului dramatic
– In deschiderea textului apare o lista cu numele personajelor si cu precizari privind ocupatia acestora.
– Textul dramatic este structurat in acte si scene.
– Inaintea fiecarei replici este indicat numele personajului care o rosteste.
– Interventia directa a autorului apare doar in indicatiile de regie/scenice, care se mai numesc didascalii.
– Modul de expunere predominant este dialogul, alaturi de care apare si monologul dramatic.
Modalitati de caracterizare a personajului
In creatiile dramatice, in absenta naratorului, predomina caracterizarea indirecta, realizata astfel:
– prin intermediul dialogului;
– prin intermediul actiunii;
– prin intermediul mediului social in care traieste personajul;
– prin interventia directa a altor personaje;
– prin nume;
– prin limbaj;
Important este si monologul, care poate aparea independent (ocupand o scena intreaga) sau sub forma unui aparte (suita de replici rostita cu voce tare, dar adresate doar spectatorului/cititorului si de la care celelalte personaje sunt excluse). De asemenea, indicatiile autorului/didascaliile contureaza indirect personajele, prin semnificatia, in plan moral sau intentional, a gesturilor si a mimicii.
„Actul IV
TIPATESCU, TRAHANACHE
TRAHANACHE: Am citit-o de zece ori poate: o stiu pe dinafara! asculta: „Scumpa mea Zoe, venerabilul (adica eu) merge deseara la intrunire (intrunirea de alaltaieri seara). — Eu (adica tu) trebuie sa stau acasa, pentru ca astept depesi de la Bucuresti, la care trebuie sa raspunz pe data; poate chiar sa ma cheme ministrul la telegraf. Nu ma astepta, prin urmare, si vino tu (adica nevasta-mea, Joitica), la cocoselul tau (adica tu) care te adora, ca totdeauna, si te saruta de o mie de ori, Fanica...” (priveste lung pe Tipatescu, care e in culmea agitatiei)
TIPATESCU (primblandu-se infuriat): Nu se poate! O sa-i rup oasele mizerabilului!... Nu se poate!
TRAHANACHE (placid): Fireste ca nu se poate; dar ti-ai fi inchipuit asa miselie... (cu candoare) Bine frate, inteleg plastografie, pana unde se poate, dar pana aci nu inteleg... Ei, Fanica, sa vezi imitatie de scrisoare! sa zici si tu ca e a ta, dar sa juri, nu alt - ceva, sa juri! (oprindu-se si privind la Tipatescu, care se primbla cu pumnii inclestati; cu mirare si ciuda) Uite-te la el cum se turbura! Lasa, omule, zi-i misel si pace! Ce te aprinzi asa? Asa e lumea, n-ai ce-i face, n-avem s-o schimbam noi. Cine-si poate inchipui pana unde poate merge miselia omului!
TIPATESCU (acelasi joc): Mizerabilul!
TRAHANACHE: Mai omule, ai putintica rabdare, zi-i ce i-am zis eu: „Esti tare, stimabile, la machiaverlicuri tare, n-am ce sa zic; dar nu ti-ai gasit omul...” Ei, daca a vazut ca nu i se trece cu mine, stii la ce-a ajuns? Mi-a spus ca, daca nu dau eu importanta lucrului, o sa-i dea publicul, pentru ca scrisoarea o sa se publice
duminica la gazeta si o sa fie pusa in cercevea, ca s-o vaza oricine-o pofti.
TIPATESCU (turbat): Il impusc! ii dau foc! trebuie sa mi-l aduca aici numaidecat, viu ori mort, cu scrisoarea. (se rapede in fund) Ghita! Ghita! Sa vie politaiul!
TRAHANACHE (dupa el, pana in fund): Ai putintica... (intorcandu-se singur in scena) E iute! n-are cumpat. Alminteri bun baiat, destept, cu carte, dar iute, nu face pentru un prefect. Intr-o sotietate fara moral si fara printip... trebuie sa ai si putintica diplomatie!
TIPATESCU (intorcandu-se din fund): Infamul! Canalia!
(...) TRAHANACHE (mergand spre use, condus de Tipatescu):
Si nu te mai turbura, neica, pentru fitece miselie. Nu vezi tu cum e lumea noastra? Intr-o sotietate fara moral si fara printip, nu merge s-o iei cu iuteala, trebuie sa ai (cu fineta) putintica rabdare... (iese in fund.)”