Caracterizarea unui personaj literar: Schema si repere utile pentru subiectul de literatura de la examenele nationale

Prin urmare, este important ca, in fata unei astfel de cerinte, elevul sa aiba in minte o schema usor de retinut si care sa puna in valoare toate acele repere enumerate imediat dupa enunt.

 

Caracterizarea unui personaj este un tip de compunere in care se evidentiaza trasaturile unei instante a textului narativ, atat trasaturi fizice, cat si morale, asa cum se desprind din opera literara respectiva. Intr-o caracterizare, mentionam obligatoriu mijloacele de caracterizare:

– caracterizare directa, care este realizata de narator sau de alte personaje;

– caracterizare indirecta, ce reiese din fapte, atitudini, comportament, limbaj, vestimentatie, relatia cu alte personaje, nume;

– autocaracterizare, adica spusele personajului despre el insusi.

 

 

– personaj principal/secundar, pozitiv/negativ, indivi dual/colectiv
 

– statut social: cine este, ce meserie/ocupatie are

– statut moral: ce trasaturi morale apar la inceputul textului

 

– portret fizic (daca apare)

– portret moral

 * calitati, defecte

 * relatia cu celelalte personaje

 * limbajul, mai ales intr-o piesa de teatru

–  numele, porecla, unde apare

 * vestimentatia

 * mimica si gesturile

 

– directa

 * realizata de narator si celelalte personaje

– indirecta

 * reiese din fapte, gesturi, atitudini, comportament, relatia cu celelalte personaje, limbaj, nume, porecla, vestimentatie etc.

 

 – efectul personajului asupra cititorilor, impresii despre personaj, citate despre personaj.

 

Explicatii extrase din lucrarea Capcanele gramaticii și literaturii române - Ghid gimnaziu. O lucrare care abordeaza frontal problemele greu de asimilat de catre elevii claselor V-VIII, incepand de la vocabular si gramatica, ajungand pana la ”capcanele” literare

 

 

 

Redacteaza o compunere de minimum 150 de cuvinte, in care sa caracterizezi personajul principal din textul narativ „Popa Tanda”, de Ioan Slavici.

 

In compunerea ta vei avea in vedere:

– sa prezinti doua trasaturi fizice si morale ale personajului

caracterizat;

– sa evidentiezi doua modalitati de caracterizare a perso -

najului, cu exemple adecvate, selectate din textul citat;

– sa respecti structura specifica tipului de text indicat;

– sa ai obligatoriu numarul minim de cuvinte cerut.

 

Sugestie de rezolvare:

 

Personajul literar este o instanta narativa, care are un rol esential in structura textului epic, deoarece intruchipeaza viziunea scriitorului despre lumea prezentata si aduce la viata conceptia lui particulara despre ipostazele umane reprezentative. Personajul literar este o fiinta de hartie, care traieste intr-un univers fictiv si exprima modul in care scriitorul imagineaza lumea infatisata.

Popa Tanda este personajul principal si eponim al naratiunii lui Ioan Slavici, fiind un caracter puternic conturat, care atrage atentia si simpatia atat a naratorului, cat si a cititorilor. Pe tot parcursul textului narativ, este prezentat destinul parintelui Trandafir din Butucani, fiul dascalului Pintilie, poreclit de sateni „Popa Tanda”. Viata parintelui Trandafir este prezentata in amanunt, din tinerete pana la maturitatea deplina. Parintele este un om aspru la vorba si intransigent, care are de suferit tocmai din cauza firii sale. Mutarea, ca pedeapsa, din Butucani, intr-un sat sarac, determina incercarile personajului de a schimba lumea in mijlocul careia a ajuns. Insa nici sfaturile, nici batjocura si ocara nu-i clintesc pe locuitorii din Saraceni, iar preotul se alege cu porecla „popa Tanda”. Dezamagit si aproape ajuns si el sarac, parintele incepe sa-si ingrijeasca propria casa si, in scurt timp, familia lui cunoaste belsugul. Exemplul lui este urmat si de alti locuitori si, dupa mai multi ani, Saraceni devine un sat bogat, cu oameni de isprava. De asemenea, experienta de viata a personajului principal, asupra caruia se indreapta atentia naratorului, concentreaza firul narativ.

„Popa Tanda” este porecla pe care oamenii o dau preotului, pentru ca ii batea mereu la cap sa devina gospodari, trecand de la sfaturi, la batjocura si mai apoi la ocari: „Dar mai rau decat toate este una: dupa atata tandalitura, oamenii i-au pus numele Popa Tanda. Apoi Popa Tanda a si ramas”. Porecla exprima trasatura principala de caracter a protagonistului, perseverenta, pentru ca el nu intelege sa se dea batut cu una, cu doua si incearca permanent sa ii determine pe sateni sa se schimbe. Atunci cand intelege ca mai intai trebuie sa aiba grija de propria familie, oamenii incep sa vada si ei altfel lucrurile, iar puterea exemplului este mai convingatoare decat cea a cuvantului. Asadar, personajul imaginat de Ioan Slavici devine un model pentru comunitatea in care traieste si ramane, pana astazi, un exemplu de harnicie si perseverenta.

 

 

 

Personajul literar este o instanta narativa, care are un rol esential in structura textului epic, deoarece intruchipeaza viziunea scriitorului despre lumea prezentata si aduce la viata conceptia lui particulara despre ipostazele umane reprezentative. Personajul literar este o fiinta de hartie, care traieste intr-un univers fictiv si exprima modul in care scriitorul imagineaza lumea infatisata.

 

Greuceanu este personajul principal al basmului cu acelasi titlu, cules de Petre Ispirescu. El este un personaj de basm, reprezentativ pentru ilustrarea binelui, si nu se diferentiaza nici prin nastere miraculoasa si nici prin situatie umila, ca ceilalti eroi de basm. El este un tanar care porneste intr-o aventura eroica, din dorinta de a repara un prejuduciu: zmeii au furat soarele si luna de pe cer. Aventura sa eroica devine, totodata, un drum initiatic, pe parcursul caruia personajul este confruntat cu multe intruchipari ale raului, pe care trebuie sa le invinga. Personajul nu este prezentat din punct de vedere fizic, pentru ca el este mai mult o schema, un personaj specific basmului.

 

Portretul moral, insa, se contureaza prin mijloace specifice de realizare, atat directe, cat si indirecte. Naratorul il caracterizeaza in mod direct: „un viteaz, pe nume Greuceanu”, „era si mester la cuvant Greuceanu nostru”, subliniind vitejia si diplomatia personajului. De asemenea, dorinta eroului de a-i salva pe cei doi supusi ai imparatului de la moarte evidentiaza sufletul bun si altruismul personajului.

Pe parcursul actiunii, intelepciunea si vitejia eroului sunt prezentate prin intermediul faptelor sale: se sfatuieste cu Faurul Pamantului, afla planurile zmeoaicelor, ucide zmeii. Greuceanu este, in acelasi timp, prudent, pentru ca schimba semne de instiintare cu fratele sau si afla ce pun la cale zmeoaicele. Numele si vitejia lui sunt bine-cunoscute de zmei, care incearca sa-i vina de hac prin orice mijloc. Greuceanu se dovedeste, insa, mai inteligent si mai prevazator decat ei si, prin generozitate, isi atrage ajutorul corbului, reusind sa-l ucida si pe zmeul cel batran. Pe drumul inapoi, Greuceanu isi protejeaza fratele de  ispitele otravitoare ale zmeoaicelor si, mai mult decat atat, il ajuta pe Faurul-Pamantului sa obtina un munte imens de fier, provenit din corpul zmeoaicei batrane. Dar Greuceanu este si putin naiv atunci cand, crezand in bunatatea tuturor, nu este prea atent la diavolul care-i fura palosul. Razbunarea, insa, ii este cumplita, pentru ca, transformat in buzdugan, nu se lasa pana nu sfarama stanca in care se transformase diavolul.
 

In relatie cu celelalte personaje, Greuceanu este onest si generos. El isi dovedeste superioritatea prin salvarea celor doi osanditi de la moarte si este rasplatit pe masura faptelor sale, prin casatoria cu fata imparatului. In ansamblu, Greuceanu este un personaj tipic de basm, care reprezinta binele si intruchipeaza un model ideal de comportament.