Omonimele sunt cuvinte cu aceeasi forma si inteles complet diferit si pot fi impartite in doua categorii:
– omofone – cuvinte care se pronunta la fel, dar se scriu diferit
Exemple: m-ai/mai, i-ar/iar, s-a/sa, s-au/sau, ea/ia etc.
– omografe – cuvinte care se scriu la fel, dar pot fi accentuate diferit
Exemple: vesela, voia, zori, zari, umbrele
Cuvantul polisemantic, cu care un omonim este adesea confundat, este un cuvant care are mai multe intelesuri, inrudite intre ele. Omonimul (precizam, cu riscul de a ne repeta) este un cuvant cu aceeasi forma si intelesuri cu totul diferite. Cu alte cuvinte, intre sensurile omonimului nu exista nicio legatura, pe cand intelesurile termenului polisemantic sunt inrudite, legate intre ele.
... vezi AICI mai multe despre confuzia omonime - cuvinte polisemantice<<<
De asemenea, omonimele trebuie sa aiba, obligatoriu, aceeasi forma, adica nu-si poate schimba forma in propozitie.
Cateva exemple vor clarifica mai bine aceasta dificultate:
– cuvantul broasca este omonim in urmatoarele contexte:
Broasca de la usa s-a stricat. (mecanism)
Broasca este un animal acvatic, care traieste in lacuri si balti. (animal)
– cuvantul roaba este omonim in urmatoarele contexte:
Tata a cumparat o roaba noua pentru a cara pamant. (vehicul pentru transportat materiale)
In timpul voievozilor, o fata rapita de turci ajungea roaba in haremul sultanului. (sclava)
– cuvantul toc este omonim in urmatoarele contexte:
Mi s-a rupt un toc de la pantof. (portiunea posterioara a pantofilor)
Am dat cu vopsea la un toc de usa. (rama, cadru)
Ochelarii mei sunt in toc. (cutie, suport)
De afara se aude toc-toc. (interjectie onomatopeica, ce imita zgomotele din natura)