Figurile de stil se bazeaza pe imaginile artistice (vizuale, olfactive, tactile, auditive, etc) si sporesc puterea de sugestie a textului literar.
– Epitetul – reprezinta o figura de stil prin care se atribuie insusiri neobisnuite, iesite din comun unui obiect, unui fenomen, unei actiuni sau unei persoane.
Exemplu: „Noaptea clara “intr-un basm de magie schimba balta“ (Tudor Arghezi,„Clara noapte“)
– Comparatia – este figura de stil prin care se alatura doi termeni, de obicei, unul concret si unul abstract, prin intermediul unui adverb ce semnifica asemanarea: ca, precum, cum, cu scopul de a‐i evidentia reciproc. Este foarte important ca, in transcrierea comparatiei, sa notam ambii termeni.
Exemplu:
„Ecou isi fac in taina, ca ramele poemii...“ (Ion Pillat, „Odaia bunicului“)
– Personificarea – este figura de stil prin care se atribuie o insusire omeneasca lucrurilor, obiectelor, fiintelor necuvantatoare.
Exemplu: Cerul plangea cu lacrimi amare prin norii plumburii care aruncau o umbra intunecata asupra intregii lumi.
– Metafora – este figura de stil care se bazeaza pe un transfer de sens intre doua notiuni, una concreta si una abstracta. Intre cele doua notiuni se stabileste un raport de asemanare, ca in cazul comparatiei, fiindca, de fapt, metafora este o comparatie careia ii lipseste un termen.
Exemplu: „luna, vatra de jeratic“ (Mihai Eminescu)
– Antiteza – este figura de stil care consta in alaturarea a doi termeni (idei, personaje) opusi, cu scopul de a‐i evidenta reciproc.
Exemplu – antiteza dintre Mihai Viteazul si Pasa Hassan, din balada culta „Pasa Hassan“, de George Cosbuc
– Hiperbola – este figura de stil care consta in exagerarea, prin marire, a unei trasaturi sau a unui obiect.
Exemplu – trasaturile lui Mihai Viteazul din balada culta „Pasa Hassan“, de George Cosbuc, sunt realizate prin hiperbola: „Salbaticul voda e-n zale si fier/Si zalele-i zuruie crunte/Gigantica poartao cupola pe frunte/Si vorba-i e tunet, rasufletul, ger/Iar barda din stanga i ajunge la cer/Si voda-i un munte.“
– Alegoria – procedeul complex care se bazeaza pe o suita de epitete, metafore, personficari, comparatii, prin intermediul carora o idee abstracta este exprimata prin mijloace concrete.
Exemplu – alegoria moarte-nunta din balada „Miorita“, culeasa de Vasile Alecsandri
– Aliteratia – figura de sunet care se bazeaza pe repetarea consoanelor, de obicei din radacina cuvintelor, pentru a obtine efecte expresive auditive.
Exemplu: „Prin vulturi vantul viu vuia“ (George Cosbuc, „Nunta Zamfirei“)
– Asonanta – reprezinta figura de sunet prin care se repeta vocalele accentuate din mai multe cuvinte cu scopul de a accentua muzicalitatea exprimarii.
Exemplu: „Ale turnurilor unde peste unde stau culcate“ (Grigore Alexandrescu, „Umbra lui Mircea La Cozia“)
– Inversiunea – figura de stil care consta in schimbarea topicii obisnuite a unui cuvant dintr‐un enunt pentru a accentua o anumita idee, o insusire, o trasatura.
Exemplu: Fricosul iepuras s-a speriat de umbra lui.
– Repetitia – este figura de stil care se bazeaza pe reluarea unui cuvant sau a unei structuri pentru a accentua o idee, o impresie, o trasatura.
Exemplu: „De atunci, mereu, ploua, ploua, ploua, de parca se sfarseste pamantul“.
– Interogatia retorica – este o intrebare la care nu se asteapta un raspuns, fie pentru ca raspunsul este evident, fie pentru ca nu se poate da un raspuns.
Exemplu: „Unde esti tu, Tepes-Doamne?“ (Mihai Eminescu, „Scrisoarea III“)
– Exclamatia retorica – este o figura de stil bazata pe o constructie exclamativa, prin care se
exprima sentimente puternice ale vorbitorului.
Exemplu: „Ce n-as da sa pot intoarce timpul inapoi!“
– Invocatia retorica – figura de stil care se bazeaza pe o formula de adresare catre o persoana absenta sau imaginara de la care nu se asteapta, de fapt, nicio reactie sau niciun raspuns.
Exemplu:
„Stefan, erou sfant“ (Vasile Alecsandri, „Imn lui Stefan cel Mare“)
![Teste Evaluare Nationala clasa a 2-a la Matematica [PDF]](https://www.portalinvatamant.ro/dbimg/articole/10038_600x315_2.jpg)
