Ghid pentru parinti: cum ii ajutam pe copii sa invete
* Luati mereu in calcul faptul ca scopul principal este sa dezvolte abilitati de invatare, nu doar sa gaseasca in momentul X raspunsul la intrebarea Y.
* Organizati intrebarile de la simplu la complex. Oferiti-i intai sansa sa raspunda la intrebari mai usoare pentru a prinde curaj si incredere in fortele proprii.
* Intrebarile pot sa aiba mai mult de un raspuns corect. Ajungeti impreuna cu copilul la raspunsul cel mai adecvat, nu invalidati un raspuns al copilului doar pentru ca nu e cel la care va gandeati dumneavoastra.
* Explicati toate fazele sarcinii pe care o are de facut.
* Aveti rabdare dupa ce puneti o intrebare sa primiti raspunsul. E posibil sa ii ia mai mult timp copilului sa isi formuleze raspunsul.
* Imbinati elementele de noutate cu cele cunoscute, astfel incat sa fie un echilibru intre curiozitate si siguranta. Daca totul este familiar, devine plictisitor sau daca este total nou poate crea confuzie.
* Modul cel mai bun de a-i ajuta pe copii sa gaseasca solutia este prin adresarea unor intrebari ajutatoare. Atunci cand este implicat si activ are mult mai multa energie si aceasta il va ajuta.
* Oferiti un model de adult curios, dornic sa invete si sa descopere lucruri. Daca pareti atotstiutor si autotsuficient, copilul isi va reduce nevoia de a explora si de a-si depasi limitele.
* Lumea poate fi privita prin mai multe lentile; imaginati-va ca aveti un copil care este venit de pe un continent indepartat si vrea sa cunoasca mai bine lumea si cultura in care se afla. Sprijiniti originalitatea si flexibilitatea, incercati sa imprumutati din cultura noului venit.
Modalitati prin care sabotam, fara intentie, procesul de invatare
Sistemul educational nu este nici pe departe perfect si felul in care se echilibreaza scoala cu timpul liber este destul de nesanatos. Cel mai des, in timpul scolii, apare senzatia de oboseala, plictiseala, suprasolicitare. Aceasta senzatie de suprasolicitare sau oboseala se accentueaza acasa din cauza temelor interminabile. Ajungem astfel sa amanam, sa impingem cat mai mult sarcinile de scoala, insa ele nu dispar nicaieri.
Asa sabotam tot procesul de invatare si acumulare din clasa sau de acasa. Si pentru ca toate aceste activitati se dilata, ajungem sa sabotam si timpul de relaxare, care devine tot mai scurt. Cel mai eficient ar fi sa existe o aerisire a continutului, o organizare buna in clasa si o limitare a timpului de lucru acasa.
Bineinteles ca e un cerc vicios: elevii pierd din atentie, motivatie, energie doar cand intra in contact cu sistemul greoi si sistemul ii pierde pe elevi de la prima strigare pentru ca este greoi.
Parintii pot gasi impreuna cu copiii alternative la aceasta sabotare reciproca. Asa cum nimeni nu ii obliga pe parinti sa obtina in patru ani o promovare sau sa preia conducerea unui department, asa ar fi echitabil si pentru copii sa se simta lipsiti de presiune. A-ti dori pentru copil un liceu bun si a-l ajuta cu ceea ce poti nu e acelasi lucru cu setarea unicului scop in viata, scop pe care copiii nu il inteleg in clasele primare („sa ajungi la un liceu si o facultate buna, ca altfel nu te descurci in viata!”). Parintii pot sa aiba grija sa analizeze ce semnifica studiile pentru ei si sa faca diferenta intre ei si copil.