Concurs de poezii, de Ziua Internationala a Poeziei

Unitatile de invatamant organizeaza diferite evenimente in cadrul carora elevii se intrec in a recita poezii. Astazi ii invitam pe copii sa ne trimita o poezie direct la redactie! Asteptam versurile voastre preferate in sectiunea "comentarii" de mai jos.

De asemenea, iubitorii artei vor fi recompensati cu cafea gratuita daca vor asterne versurile poeziei preferate pe un servetel, in cadrul evenimentului "Plateste cu poezie".

"Plateste cu poezie" este provocarea brandului Julius Meinl care invita iubitorii de lectura din toata tara la o cafea gratuita in propriile cafenele, in schimbul unei poezii, fie scrisa de marii autori, fie de ei insisi.

Pentru mediatizarea acestui eveniment s-au implicat si persoane publice, precum Adrian Despot, Tibor Dobri, Razvan Eremia, Razvan Tupa.

"Valoarea unei poezii este data de sinceritatea cu care este asternuta si de intensitatea impulsului declansator. Pare usor de scris poezie, dar o poezie valoroasa se naste greu si de cele mai multe ori se naste din pasiune si din durere, e o disectie acolo, e un procedeu foarte interesant, probabil din aceasta cauza se foloseste si cafeaua in combinatie, pentru ca avem nevoie de o circulatie sangvina buna", a subliniat Adi Despot, apreciind ca "i se pare o idee buna" ca Ziua Internationala a Poeziei a fost stabilita chiar de ziua sa de nastere.

Acum va lansam si noi o provocare: noi scriem o poezie, voi scrieti o poezie si vedem care este preferata colegilor din redactia Portal Invatamant, dar si a cititorilor nostri dragi.

"Iar te-ai cufundat in stele
Si in nori si-n ceruri nalte?
De nu m-ai uita incalte,
Sufletul vietii mele.

In zadar rauri in soare
Gramadesti-n a ta gandire
Si campiile asire
Si intunecata mare;

Piramidele-nvechite
Urca-n cer varful lor mare
Nu cata in departare
Fericirea ta, iubite!

Astfel zise mititica,
Dulce netezindu-mi parul.
Ah! ea spuse adevarul;
Eu am ras, n-am zis nimica.

Hai in codrul cu verdeata,
Und-izvoare plang in vale,
Stanca sta sa se pravale
In prapastia mareata.

Acolo-n ochi de padure,
Langa balta cea senina
Si sub trestia cea lina
Vom sedea in foi de mure.

Si mi-i spune-atunci povesti
Si minciuni cu-a ta gurita,
Eu pe-un fir de romanita
Voi cerca de ma iubesti.

Si de-a soarelui caldura
Voi fi rosie ca marul,
Mi-oi desface de-aur parul,
Sa-ti astup cu dansul gura.

De mi-i da o sarutare,
Nime-n lume n-a s-o stie,
Caci va fi sub palarie -
S-apoi cine treaba are!

Cand prin crengi s-a fi ivit
Luna-n noaptea cea de vara,
Mi-i tinea de subsuoara,
Te-oi tinea de dupa gat.

Pe carare-n bolti de frunze,
Apucand spre sat in vale,
Ne-om da sarutari pe cale,
Dulci ca florile ascunse.

Si sosind l-al portii prag,
Vom vorbi-n intunecime:
Grija noastra n-aib-o nime,
Cui ce-i pasa ca-mi esti drag?

Inc-o gura - si dispare...
Ca un stalp eu stam in luna!
Ce frumoasa, ce nebuna
E albastra-mi, dulce floare!

. . . . . . . . . . . . . .

Si te-ai dus, dulce minune,
S-a murit iubirea noastra -
Floare-albastra! floare-albastra!...
Totusi este trist in lume!"

(Mihai Eminescu - "Floare albastra" )