Primul lucru care se remarca la un om educat este modul corect in care vorbeste si scrie. Carentele in legatura cu aceste lucruri ar trebui rezolvate din timpul scolii. Pentru ca mai apoi, indiferent de cunostintele pe care le detine, un om va fi judecat dupa prima greseala gramaticala sau de exprimare.
Dar cum pot fi siguri copiii cand se foloseste cratima corect sau cand un cuvant are un anumit sens intr-un context? Este important sa inteleaga teoria. Si sa exerseze! Invatarea prin exercitii este cea mai eficienta in acest context.
Va prezentam cateva explicatii, din lucrarea de mai sus, care fac minuni pentru intelegerea omonimelor, cuvintelor polisemantice si a paronimelor:
Omonime
Omonimele sunt cuvinte cu forma identica, dar cu inteles total diferit:
Exemple: lac, noua, poarta.
Barca pluteste pe lac. – ambarcatiune
Am dat cu lac pe unghii. – oja
Eu am o rochie noua. – nepurtata
El a luat nota noua la istorie. – numeral
Irina poarta pantofi cu toc. – actiune: incalta
Ei au plantat langa poarta un brad. – cale de acces
Clasificari ale omonimelor:
1. Omonimele pot fi impartite in doua categorii:
– omofone – cuvinte care se pronunta la fel, dar se scriu diferit.
Exemple: ia/ea
CAPCANA!
Nu sunt omofone structurile cum ar fi: neam/neam, mai/mai, sar/sar etc. pentru ca omofonie exista numai atunci cand ambele structuri care se aud la fel au sens.
– omografe – cuvinte care se scriu la fel, dar pot fi accentuate diferit.
Exemple: vésela/veséla, acele/acéle etc.
2. Omonimele pot fi:
– lexicale – forme identice care apartin acelorasi parti de vorbire.
Omonimele lexicale pot fi:
– totale – omonimele care au forme flexionare identice, adica toate formele cuvantului sunt identice:
Exemplu: leu/leu; lei/lei
Mai am doar un leu in buzunar. Mai am doar doi lei in buzunar. (moneda, ban)
De la circ a scapat un leu. Am vazut multi lei la Zoo. (animal salbatic)
– partiale – omonimele nu au forme flexionare identice, adica au forme diferite de numar:
Exemple:
masa:
mese (de bucatarie);
mase (de oameni).
banda:
bande (de raufacatori);
benzi (magnetice).
mot:
moti (ardeleni);
moturi (smocuri de par).
corn:
coarne (la animale);
cornuri (prajitura din aluat).
– gramaticale sau morfologice – forme identice care au valori gramaticale diferite in cadrul seriei de forme ale unui cuvant (in
conjugarea verbului).
Exemple: el alearga – pers. a III-a singular, indicativ prezent
ei alearga – persoana a III-a plural, indicativ prezent
Alearga! – imperativ, persoana a-II-a singular
– lexicogramaticale – cuvinte cu forma identica, dar care sunt parti de vorbire diferite:
Exemple:
Noi:
– adjectiv: Am caiete noi.
– pronume: Noi plecam imediat.
Noua:
– adjectiv: Am o rochie noua.
– numeral: Am obtinut nota noua la istorie.
Poarta:
– substantiv: Am o poarta mare.
– verb: El poarta o vesta verde.
Cuvintele polisemantice
Cuvintele polisemantice sunt cuvintele care au doua sau mai multe sensuri legate intre ele. Dintre aceste sensuri, unul este sensul primar sau etimologic (sensul initial), celelalte sunt sensuri derivate, care pastreaza, in mare, si sensul initial.
Polisemia unui cuvant se demonstreaza intotdeauna si in mod obligatoriu in context.
Exemplu: a ridica
Am ridicat ghiozdanul de pe banca. (am luat)
Tata a ridicat antena de televizor cazuta din cauza furtunii.
(a reparat)
La trecerea de cale ferata, bariera sa ridicat dupa 10 minute.
(a fost suspendata)
Am ridicat hartiile cazute din banca. (am strans)
Dan sa ridicat si s-a dus la tabla. (s-a indreptat in sus)
Tata a ridicat vocea la mine, cand a auzit de nota la matematica. (a tipat)
Liftul te ridica la etajele superioare. (te inalta)
Stefan cel Mare a ridicat poporul la lupta. (a chemat)
Copilul sa ridicat repede in ultima vreme. (a crescut)
Preturile sau ridicat din nou. (au fost majorate)
Vecinul meu a ridicat o casa mare in acest an. (a construit)
Portarul echipei a ridicat multe probleme din cauza unei accidentari. (a provocat)
Ceata sa ridicat. (s-a risipit)
Unchiul meu a ridicat o suma de bani de la banca. (a extras)
Confuzia omonime − cuvinte polisemantice
Una dintre capcanele frecvente ale limbii romane este confuzia care poate sa apara intre omonime si cuvinte polisemantice.
Cuvantul polisemantic, cu care un omonim este adesea confundat, este un cuvant care are mai multe intelesuri, inrudite intre ele.
Omonimul este un cuvant cu aceeasi forma si intelesuri cu totul diferite: cu alte cuvinte, intre sensurile omonimului nu exista nicio legatura, pe cand intelesurile termenului polisemantic sunt inrudite, legate intre ele.
De asemenea, omonimele trebuie sa aiba, obligatoriu, aceeasi forma, adica nu-si pot schimba forma in propozitie.
Exemple:
– cuvantul broasca este omonim in urmatoarele contexte:
Broasca de la usa s-a stricat. (mecanism)
Broasca este un animal acvatic, care traieste in lacuri si balti.
(animal)
– cuvantul roaba este omonim in urmatoarele contexte:
Tata a cumparat o roaba noua ca sa care pamant. (vehicul pentru transportat materiale)
In timpul voievozilor, o fata rapita de turci ajungea roaba in haremul sultanului. (sclava)
– cuvantul toc este omonim in urmatoarele contexte:
Mi s-a rupt un toc de la pantof. (portiunea posterioara a incaltamintei, mai ridicata)
Am dat cu vopsea la un toc de usa. (rama, cadru)
Ochelarii mei sunt in toc. (cutie, suport)
De afara se aude toctoc. (interjectie onomatopeica, ce imita
zgomotele din natura)
Cuvintele polisemantice evidentiaza sensuri multiple, inrudite intre ele, iar forma din enunt poate fi diferita, mai ales ca multe verbe sunt polisemantice.
Exemplu: verbul a fi este polisemantic atunci cand este predicativ, cu urmatoarele sensuri:
– exista, se afla: Pe masa este o carte.
– traia: A fost odata un imparat.
– s-a intamplat: Ce-a fost, a fost.
– a durat: Conferinta a fost doua ore.
– costa: Cat este un kilogram de mere?
– a trecut: E mult de-atunci.
– inseamna: Ce e cand ti se bate tampla dreapta?
– provine: Bunicul este din Ardeal.
! Asadar, omonimele nu-si pot schimba forma, iar sensurile lor sunt complet diferite, asa cum s-a vazut din exemplele de mai sus. Cuvintele polisemantice isi pot schimba forma, iar sensurile lor sunt asemanatoare.
Unele cuvinte sunt polisemantice in anumite contexte si omonime in altele.
Exemplu: masa, in situatiile de mai sus:
– este polisemantic:
masa – obiect de mobilier
masa – mancare, ospat
– este omonim, cu sensul de multime:
In fata catedralei era o masa de oameni.
Paronime
Paronimele sunt cuvinte cu forma asemanatoare si cu sens diferit. Paronimele se deosebesc, de obicei, printr-un sunet (a gira – a gera) sau prin doua sunete (conjunctura – conjectura). Uneori, difera ordinea sunetelor (cauzalcazual).
Exemple:
Pronumele este o parte de vorbire. Fiecare om are un nume si un prenume.
Complementul este de mai multe feluri. Ei i-am facut un compliment
Paronimele sunt, cel mai adesea, aceeasi parte de vorbire:
– substantive: lacuna – laguna
– adjective: epic – etic
– verbe: a asculta – a ausculta
– conjunctii: or – ori
CAPCANA!
Criteriul dupa care o pereche de cuvinte e considerata pereche paronimica este cel al atractiei − confuzie paronimica.
Exemple:
– conflicte familiare, in loc de conflicte familiale; (familiar = intim, apropiat; familial = legat de familie)
– localitatea originala, in loc de localitatea originara; (original = deosebit, aparte; originar − de origine).
Portalinvatamant
Actualizat in urma cu 4 minute
09Apr.2024
![[MODEL] Biletul si scrierea functionala la clasa a II-a: exercitii pentru Evaluarea Nationala](https://www.portalinvatamant.ro/dbimg/articole/13462_600x315_2.jpg)
